Afara ploua
Si vantul curge amentintator
printre crengile sufletului meu.
Fata mea reprezinta albul pur.
Plamanii mi se zbat frenetic
In cutia toracica.
Azi am observat ca soarele
Apune-n balconul meu.
Pe ritmuri de manele spurcate
Camera jegoasa se-nvarte
Scheletele sordide din juru-mi
Rad tusind, scuipand ...
Asta-i hora ftiziei!
Atarnand de-un fir de claritate
O vad iar pe ea,
Pe roscata plangacioasa din coltul holului....
Si nu-i nimeni in jur...
Si-nvatam sa ne maturizam...
Tip!
Urlu!
Zbier!
Dar cine sa te auda-n pustiul noptii?
Poate o frunza,
Poate o stea
Sau poate vantul...
Si uite asa ajung sa vorbesc cu ecoul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu