Capitolul I

Plangeai in fata mea si nu, acum nu vroiam sa te iau in brate sa-ti alin durerea. Vroiam sa vad cum arata durerea pe chipul tau! Ah si ce dreptate aveam! Aratai atat de bine cu obrajii uzi de lacrimi … te innobila parca… Si ochi-ti negri, altadata atat de banali, acum straluceau a suferinta pura. Ah … ce bine iti statea!

Intindeai mainile spre mine, vroiai sa-ti ingropi iarasi tristetea in parul meu, dar nu….nu acum! Nu eram capabila sa ofer alinare…nu cand….cand…. NU!! Pur si simplu NU! Vroiam sa simt si sa vad doar durere…totul fusese mult prea placut…prea placut ca sa fie real! Nu era normal sa simt asa o placere cand eu…Doamne ce tampenie am facut!!!! Tot nu-mi venea sa cred! Imi treceau 3 miliarde de intrebari prin cap, de scenarii posibile…dar cea mai importanta intrebare era :

Ce a fost in capul meu atunci?!?!?!?!