Omul verde din turta dulce spune ca mirosi a visul de maine

Ne intindem pe pat obositi.
A fost o zi lunga.
Am batut strazile de nebuni
Prin gerul mintii mele.

Imi zambesti tremurat
De pe coltul patului.
Esti suparat!
Stupid…dar sa stii…ca iti sta bine cand esti suparat…

ma roade zgarietura ta

Imi lipesc buzele
de tampla ta fierbinte
Si cu un deget
timid si stangaci,
Iti mangai buzele crapate,
cicatrici ale altei vieti.

Cuvintele…sunt pentru altii
Noi rar le folosim.
Cuvintele noastre se simt
In respiratia noastra sacadata
Dintr-o dimineata de ianuarie,
In privirile noastre fugitive,
In mainile noastre tremurande.

Si ne-ascundem sarutul dupa bretonul meu
Caci…
Caci…e prea verde pentru restul lumii…